Stiu ca nu am mai scris de mult timp, am postat pe
Viata In Gri exact de ce.
Am vazut astazi un post despre Game of Thrones si am simtit
nevoia sa-mi dau si eu cu mucii in fasole pe tema asta. Si cum tinand cont ca
am facut blogul asta sa scriu despre filme, dar nu am mai vazut un film de luni
de zile... Atunci, seriale sa fie. :) Si din moment ce nu o sa fie un review
obisnuit, simt nevoia sa anunt de acum. Vor fi spoilere de pe parcursul celor
trei sezoane, asa ca daca nu v-ati uitat inca la serial, cititi asta dupa ce
sunteti la zi. :)
Foarte multa lume nu intelege GoT asa cum ar trebui privit.
Toti se asteapta la obisnuitul serial american cu happy-end. Well, GRRM decides
to say “fuck you!” to all that, and he welcomes you to the real world. Real
world filled with dragons and monster birthing women, but regardless.
Binele nu invinge intodeauna, de fapt binele nu prea invinge
si punct. Chiar si teoretic cei care reprezinta binele, la sfarsitul zilei sunt
la fel de corupti ca si cei care incearca sa ne salveze, a se citi Biserica.
Traim intr-o lume, intr-o societate in care a fi onest si bun nu-ti aduce mari
beneficii. Si ca exemplu incepem cu Ned Stark. De ce a murit? Ca nu a vrut sa-l
accepte pe Joffrey ca rege. De ce? Pentru ca era bou, de-aia. Era singur, zeci
de kilometri distanta de casa, cu doua fete dupa el si atat. Si ce face? Isi
tine coada pe sus. Nu era mai bine sa taca din gura, sa ajung acasa, sa-si ia
armata si sa rupa fasu'? Ba da, a facut-o? Nu. De ce? Ca era bou. Era mandru,
si nu intelegea exact cum functioneaza politica si lumea. Si ce stia el, era sa
dea din palosul de doi metri pe care-l manuia. Cu banii nu prea stia, cu
politichia era greu. Barda, in schimb, era prietenul de viata al lui Ned.